PASTORALA LA ÎNVIEREA DOMNULUI
A Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene,
Preafericitului Mitropolit al Kievului şi a întregii Ucraine
ONUFRIE
Arhipăstorilor, păstorilor, cinului monahal şi tuturor creştinilor
Bisericii Ortodoxe Ucrainene

HRISTOS A ÎNVIAT!

Pe voi toți, preacucernici Arhipăstori și păstori, de Dumnezeu iubitori monahi și monahii, iubiți frați și surori — preaiubiți copii ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene, din toată inimă vă felicit cu cea mai mare Sărbătoare creștină — cu Luminata Sărbătoare a Învierii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Învierea Domnului a devenit un triumf, care sfârșește fapta mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu cel întrupat. În Învierea lui Hristos s-a sfârșit totul, pentru ce a venit pe pământ Dumnezeu: iadul a fost stricat și s-a luat stăpânirea de la diavol și puterea morții. Prin Învierea lui Hristos, omului s-au deschis ușile Raiului celui mult dorit și dulce, pentru care omul a fost creat, în care omul a viețuit odată, dar pe care l-a pierdut — prin minciună, care a denaturat lumea interioară a omului și l-a făcut incapabil să trăiască în Rai.

Cei mai fericiți întru Învierea lui Hristos au fost strămoșii noștri Adam și Eva, pentru că ei cândva în mod direct au gustat dulceața fericirii raiului, iar apoi lau pierdut. Mâhnirea pentru Raiul pierdut, ce multe milenii asuprea pe Strămoșii noștri, a fost mai adâncă și mai grea decât durerea tuturor celor născuți pe pământ, care a văzut Raiul cel pierdut doar cu ochii credinței sale. Cu toate că întru Învierea lui Hristos, s-a bucurat și s-a veselit toată făptura (Canonul Sf. Paști, c.9), totuși este imposibil să se măsoare bucuria Strămoșilor noștri, care au văzut viața din rai nu
prin credința inimii, ci prin experiența vieții sale personale.

În zilele acelea tragice, când, după răstignirea Sa prin mâinile celor fărădelege (Fap.2,23), Mântuitorul era „în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu” (troparul ceasurilor la Paști), gândurile și sentimentele grele îi asupreau pe Urmașii lui Hristos, care au fost martori la ceea, ce s-a săvârșit pe Golgota cu Învățătorul și Domnul lor iubit (In.13,13). Dar, în curând tristețea lor s-a schimbat în bucurie. În primul rând, Îngerul a zis Femeilor-Mironosițe, care au venit la mormântul Mântuitorului: „Îl căutați pe Iisus cel răstignit? Nu este aici — El a înviat!” (Mt.28,5-6). După aceea Mironosițele au vestit despre aceasta Apostolilor, apoi Însuși Mântuitorul cel înviat de multe ori s-a arătat Ucenicilor Săi, vorbind cu ei și arătându-le lor „mâinile și coasta Sa” (In.20,20) ca o mărturie a
faptului că suferința și moartea Mântuitorului pe Golgota s-au sfârșit cu luminata și slăvita Sa Înviere.

Vestea despre Învierea lui Hristos, ca fulgerul cel luminos, s-a răspândit mai întâi în Iudeea, apoi în țările vecine, și în sfârșit — în toată lumea. Credința în Hristos cel răstignit și înviat întărea omenirea și-i da putere de a birui răul și de a se îmbunătăți duhovnicește. Credința în Hristos cel înviat a deschis oamenilor posibilitatea de a afla adevărul, acel veșnic Adevăr Divin, care i-a făcut și-i face pe oameni fericiți și liberi, în sensul deplin și adevărat al acestor cuvinte. Hristos a dăruit oamenilor posibilitatea încă pe pământ, în timpul acestei vieți scurte, personal să-L întâmpine ca pe Dumnezeul veșnic, real să-L primească în sufletul său și de a se bucura de comunicare cu El, precum odinioară Adam se bucura de comunicare cu Dumnezeu în Rai. Această întâlnire tainică cu Hristos a fost realizată de diferite persoane în diferite moduri. Unii l-au întâlnit pe Hristos în copilărie, ca acei copii, care cândva l-au însoțit pe Hristos ca pe Biruitorul morții și-i strigau: “Osana”, când El a intrat cu slavă în Ierusalim. Alții l-au întâlnit pe Mântuitorul la vârsta matură, ca de exemplu, Apostolii, Femeile-Mironosițe, și toți ceilalți Ucenici, care l-au însoțit pe Mântuitorul în timpul slujirii Sale mântuitoare pe pământ. Alții, și aceștia, sânt majoritatea oamenilor, L-au întâlnit pe Hristos la sfârșitul vieții sale pământești, așa cum a fost pentru Simeon Primitorul de Dumnezeu și pentru
tâlharul cel pocăit.

Dar a avut loc pentru noi întâlnirea tainică cu Hristos cel Înviat? L-am primit pe El oare în inima noastră? La această întrebare fiecare din noi poate să dea răspuns numai pentru sine. Dacă în sufletul omului arde focul iubirii de Dumnezeu și de aproapele, dacă omul în sufletul său s-a împăcat cu cugetul lui și conștiința sa nu-l mustră pe el pentru nimic, înseamnă că acest om l-a întâlnit pe Hristos și Hristos Domnul, împreună cu Tatăl Ceresc, și-au făcut locaș în inima lui (In.14,23).

Ce să facem noi, cei care încă nu ne-am învrednicit a fi onorați de a-L întâlni personal pe Hristos? Trebuie să depunem mai mult efort și sârguință pentru a ne întări viața cu poruncile lui Hristos. Cu cât mai adânc poruncile lui Hristos pătrund în viața omului, cu atât mai multe șanse are el de-al întâlni personal pe Hristos, de al primi în inima Sa și în măsura propriei curății morale, chiar și în timpul vieții sale pământești să se bucure de bunătățile veacului ce va să vie.

Cu cât mai mulți oameni de acest fel vor fi printre noi, care prin viața lor evlavioasă se vor învrednici de onoarea întâlnirii personale cu Hristos, cu atât mai mult printre noi vor fi făcători de pace, care prin cuvintele lor și pur și simplu prin prezența lor vor inspira în societatea noastră umană neliniștită și agitată, o dorită adiere răcoroasă a păcii Divine.

Cu astfel de gândiri și sentimente noi întâmpinăm sărbătoarea Preaslăvitei Învieri a Lui Hristos și mulțumind cu smerenie Mântuitorului nostru pentru harul vieții veșnice ne rugăm Mântuitorului și Domnului nostru Iisus Hristos să binecuvânteze pământul și poporul nostru Ucrainean, ca Domnul să ne împace pe fiecare dintre noi și să ne învețe, cum să ne unim în jurul Adevărului, care este Însuși Hristos (In.14,6), ca noi, uniți unul cu altul cu unitatea iubirii Dumnezeiești, să depășim cu succes dificultățile și greutățile, de care este umplută viața omului pe pământ.

Încă odată vă felicit pe Voi, iubiți frați și surori cu Luminata Sărbătoare a Preaslăvitei Învierii lui Hristos, cu Marea Zi a Paștilor Domnului. În numele acestei mari Biruințe a Vieții asupra morții să ne îmbrățișăm unul pe altul, să iertăm unul altuia și toți la un loc — cu o inimă și cu o gură — să cântăm Imnul sfințit al biruitoarei Învieri a lui Hristos: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”! Amin.

Adevărat a Înviat HriStoS!

Smeritul
† ONU F R I E,
Mitropolit al Kievului și a întregii Ucraine

Învierea Domnului 2016
or. Kiev

Просмотров: 202