Pastorala La Naşterea Domnului
A Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene
Preafericitului Onufrie, Mitropolit al Kievului și a toată Ucraina
Arhipăstorilor, păstorilor, cinului monahal și tuturor credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene
Iubitorilor de Dumnezeu Arhipăstori și păstori, preacuvioși monahi și monahii, iubiți frați și surori – fii credincioși ai Sfintei Biserici Ortodoxe Ucrainene, din inimă vă felicit pe Voi, pe toți cu marea sărbătoare mântuitoare – Nașterea după trup a Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
În aceste sfinte zile sufletele și inimile noastre se umplu de amintirea evlavioasă Tainei mari a venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu.
În vremea aceea, când S-a născut Stăpânul Hristos, cel mai mare și mai puternic stat pe pământ era Imperiul Roman. El cuprindea în sine aproape întreaga civilizație umană, și oamenii, care nu-L cunoșteau pe adevăratul Dumnezeu, se mândreau cu aceea că trăiesc în asemenea țară.
Când s-a plinit vremea venirii în lume a lui Mesia, Fiului lui Dumnezeu, oamenii, chiar păgânii, simțeau în ascunzișurile tainice a propriilor suflete, că în lume trebuie să se petreacă ceva neobișnuit și grandios, așa ceva ce ar schimba spre bine întreaga omenire.
Unii din „puternicii acestei lumi” considerau, că grandiosul și uimitorul ar trebui să-l săvârșească anume ei. Așa, Cezarul August, conducătorul Imperiului Roman, a decis să săvârșească recensământul populației, pentru a se preaslăvi pe sine și să uimească lumea cu numărul mare de supuși ai săi și cu împărăția sa de necuprins. El măcar nici nu-și închipuia, că ideea sa măreață este doar o picătură de apa în oceanul înțelepciunii Proniei Dumnezeiești, ce orânduia mântuirea omului căzut. Tâlcuitorii Sfintelor Scripturi vorbesc, că prin Pronia lui Dumnezeu recensământul s-a făcut pentru aceea ca să o aducă pe Maica Domnului din Nazaret în Betleem, pentru ca Ea anume aici să-L nască pe Fiul lui Dumnezeu, cum despre aceasta a prevestit Duhul Sfânt prin gura vechilor Prooroci (Mih. 5,2).
Și Maica Domnului, Preabinecuvântata Fecioara Maria, în Betleem, în peștera sărăcăcioasă, a născut pe Mesia-Hristos, Mântuitorul lumii. Peștera Betleemului, unde se goneau animalele necuvântătoare de vreme rea, a devenit Cămară, în care a intrat Creatorul lumii văzute și nevăzute. Peștera Betleemului a devenit Cer. „Până ce în peșteră nu era Stăpânul Hristos,– vorbește Sf. Ier. Dimitrie al Rostovului,– peștera era peșteră, dar când în peșteră s-a născut Stăpânul Hristos, peștera nu mai era peșteră, Ea a devenit Cer… pentru că unde este Dumnezeu, acolo e și Cerul”. Sf. Ier. Grigorie al Neocezareii ne vorbește despre aceea, că în peșteră pe Pruncul-Divin Hristos îl înconjurau sfinții Îngeri.
Un sfințit fior a cuprins inimile păstorilor din Betleem, când ei, au primit vestea de la Înger, au venit în peșteră și l-au văzut pe Pruncul-Divin Hristos în scutece și culcat în iesle (Lc.2,12,16).
Pentru a se închina Dumnezeiescului Prunc au venit magii de la răsărit. Inspirați fiind de simțământul interior, că în lume trebuie să se petreacă ceva grandios, ei cu atenție urmăreau mișcarea aștrilor cerești, sperând prin ei să afle acest mister. Și Domnul le-a descoperit lor aceasta prin ivirea stelei minunate.
Această stea i-a condus pe Înțelepți spre Pruncul-Divin Hristos, Căruia I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă, și Căruia ei cu mare fior și evlavie I-au dat Dumnezeiască cinste și închinare.
Și noi, dragi frați și surori, în aceste zile de sărbătoare cu un deosebit fior și evlavie ne închinăm și rugându-ne preaslăvim pe Cel născut în lume – pe Mântuitorul și Domnul nostru Iisus Hristos. Noi cu smerenie mulțumim Mântuitorului nostru, pentru că El, fiind Fiul lui Dumnezeu, din dragostea Sa pentru noi, păcătoșii, a devenit Fiul Omului; pentru aceea, că El, după cum spune Sfântul Chiril al Ierusalimului, a primit pentru Sine ce era mai rău, pentru a ne da nouă ce e mai bun. Fiul lui Dumnezeu Și-a asumat natura umană și a devenit ceea ce nu era El, pentru a ne face pe noi, ceea ce trebuie să fim.
„Să ne unim pe noi,– ne cheamă Sfântul Vasile cel Mare,– cu cei, care cu bucurie L-au primit pe Domnul din Cer”. Să nu supunem Lui, căci El este Creatorul și Domnul nostru, și El ne dorește și ne face nouă bine și bunăstare.
Acel om, care se supune pe sine lui Dumnezeu, care impune firea sa iubitoare de păcate să săvârșească ceea, ce Domnul poruncește să facă și a se abate de la aceea ce Dumnezeu poruncește să se întoarcă, acel om, precum oarecând peștera din Betleem, devine încăperea păcii și bucuriei dumnezeiești.
Astăzi mult se vorbește despre libertatea persoanei umane. Într-adevăr, omul are libertatea de a săvârși totul: și binele, și răul. Hristos Mântuitorul a venit în lume, ca să ne învețe pe noi să folosim în mod rațional libertatea noastră. Fiul lui Dumnezeu ne învață pe noi ce este bine și ce e rău; ce trebuie să facem noi, și de la ce trebuie să ne întoarcem; ceea ce ne conduce spre viață, și ce – spre moarte.
Omule, dacă voiești să cunoști legile, care te conduc la viață – deschide Sfânta Evanghelie, acolo ele toate sunt scrise. Citește-le și străduiește-te să-ți construiești pe ele viața și tu vei fi purtătorul adevăratei fericiri. Iar dacă pentru viața ta evlavioasă, pentru fidelitatea ta Sfintei Evanghelii cineva te va urî și își va bate joc de tine, te va întrista și te va urmări, nu te înrăi asupra lui, ci rabdă și iubește pe toți.
Ține minte, că calea vieții este acoperită cu răbdare și iubire, și cel, ce face așa, acela viețuiește pe pământ cu viața Cerească.
Încă odată vă felicit pe Voi, dragi frați și surori, cu marea sărbătoare a Nașterii Domnului. Vă doresc tuturor sănătate și bună-voire Dumnezeiască. Fie ca pacea lui Dumnezeu, cântată în noaptea de Crăciun de sfinții Îngeri, să fie în inimile noastre, în casele noastre, în statul nostru Ucrainean, și în întreaga lume.
Fie ca Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți. Amin.
Smeritul
†ONUFRIE,
Mitropolit al Kievului și a toată Ucraina
Nașterea Domnului
2016/2017,
or. Kiev
Просмотров: 365