A Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene,
Preafericitului Mitropolit al Kievului și a întregii Ucraine ONUFRIE
Arhipăstorilor, păstorilor, cinului monahal și tuturor creștinilor
Bisericii Ortodoxe Ucrainene
«Hristos se naşte, slăviţi-L!…» stihira N. D.
Vă felicit cu dragă inimă pe Voi toți: iubitori de Dumnezeu arhipăstori și păstori, evlavioși monahi și monahii, dragi frați și surori, – fii adevărați ai Bisericii noastre Ortodoxe Ucrainene, – cu marea și de lume mântuitoarea sărbătoare a Nașterii, după trup, a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Domnul, prin mila Sa, ne-a învrednicit pe noi încă odată să întâmpinăm această mare și plină de bucurie Sărbătoare.
Sărbătoarea Nașterii lui Hristos, este sărbătoarea întrupării lui Dumnezeu, în care noi ne amintim și prin rugăciuni preaslăvim evenimentul minunat și plin de bucurie a venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu, a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
«Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut trup, – zice sfântul apostol Ioan Teologul, – și S-a sălășluit între noi, și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr» (In. 1.14). Oamenii pe pământ au văzut acel Cuvânt, Care era întru început la Dumnezeu și Care era – Dumnezeu (In. 1. 1-2) și Care și-a luat asupra Sa firea omenească și a devenit Om, pentru ca pe noi, oamenii păcătoși, să ne facă din nou fii ai lui Dumnezeu curați și fără de prihană.
Ce cinste mare ne este dăruită nouă, oamenilor decăzuți, prin comuniunea, în Hristos, a firii noastre omenești cu Firea lui Dumnezeu. Acum firea noastră omenească, cea în Hristos, șade în Ceruri de dreapta lui Dumnezeu Tatăl cel Ceresc. De o asemenea cinte nu s-au învrednicit nici sfinții Îngeri. Și toate acestea ne sunt dăruite nouă, oamenilor, nu pentru meritele sau vrednicia noastră, dar pentru marea și Dumnezeiasca milă.
În viața spirituală este așa o lege, conform căreia puterea și tăria lui Dumnezeu se descoperă nouă, acolo unde este conștientizarea neputinței și slăbiciunei umane în fața lui Dumnezeu, iar înțelepciunea și rațiunea Dumnezeiască se descoperă și devin evidente acolo unde este neprihănita simplitate.
Fiul lui Dumnezeu, Care este – Cuvântul lui Dumnezeu și Întelepciunea Dumnezeiască, primește asupra Sa trupul omenesc, se naște în peștera sărăcăcioasă a Betleemului și se descoperă pe Sine păstorilor simpli, păstorilor, care aveau în ei neprihănita simplitate. Această neprihănită, curată și copilărească simplitate i-a făcut vrednici pe păstori în Pruncul Dumnezeiesc, înfășat și culcat în iesle (Lc. 2.12), să-L vadă pe Mesia, Stăpânul lumii văzute și nevăzute, Mântuitorul și Răscumpărătorul neamului omenesc.
Înțelegerea puterii și tăriei lui Dumnezeu și a neputinței și slăbiciunii noastre față de Dumnezeu, i-a făcut pe magii din Răsărit capabili să vadă minunata stea și să înțeleagă, că în lume a venit Dumnezeu cel Tare și Puternic.
Istoria ne vorbește, că magii, pe care încă-i numește și – regi, proveneau nu dintr-o singură țară, dar din trei țări: Persia, Arabia și Etiopia. Ei toți, independent unul față de altul, se ocupau cu studierea luminătorilor Cerești, și la ei toți, independent și separat, le-a apărut steaua minunată și i-a condus pe fiecare din ei din țara lor în Betleem. La intrarea în Iudeea ei s-au întâlnit și deja împreună au venit în Betleem. În Betleem, în peșteră, ei L-au aflat pe Hristos Prunc Dumnezeiesc și I s-au închinat Lui, ca unui Rege, punând la picioarele lui darurile lor: aur, tămâie și smirnă. Aur magii I-au lui Pruncului Dumnezeiesc Hristos, în semn că, Hristos este Împăratul împăraților, tămâie – în semn că, Hristos este Arhiereul veșnicilor bunătăți, iar smirna – în semn că, Hristos, Arhiereul Dumnezeiesc, se va aduce pe Sine Însuși jertfă pentru mântuirea noastră, a oamenilor păcătoși.
Tâlcuitorii Sfintelor Scripturi spun, că minunata stea s-a ivit pe Cer în ziua Bunei-Vestiri a Maicii Domnului și a luminat pe Cer nouă luni, până nu i-a adus pe magi în Betleem, în peștera binecuvântată, unde S-a născut Mântuitorul lumii – Hristos. Magii au venit în Betleem chiar în ziua Nașterii lui Hristos. Așa de înțelept a întocmit Domnul cu cei, ce căutau Dumnezeiasca Înțelepciune.
Noi, oamenii contemporani, uneori ne punem așa o întrebare: dar dacă noi am fi trăit pe vremea Nașterii lui Hristos, atunci ne-ar fi descopirit nouă Domnul această Taină: Taina venirii Sale în lume, – așa cum a descoperit-o El păstorilor și magilor? Ar fi descoperit-o, dacă noi, precum cei din urmă, în simplitate și în smerenie îl căutam pe Dumnezeu.
Păstorii evanghelici nu erau chiar păstori obișnuiți. Ei pășteau acele animale, care erau predestinate pentru aducerea jertfelor: aceste animale, în anumite zile și sărbători, le aduceau lui Dumnezeu în jertfă, ca simbol a Jertfei celei mari, care pentru noi trebuia să o aducă Dumnezeu. Păstorii știau despre aceasta. Ei știau, că în lume va veni Mesia, Care se va aduce pe Sine în jertfă pentru oameni, și cu nerăbdare îl așteptau pe El.
Magii de asemenea căutau Dumnezeiescul adevăr, care măcar deși în chip foarte denaturat, totuși s-a păstrat la păgâni, și conform căruia în lume trebuie să vină Eliberatorul, Care va elibera omenirea de rău, și ei de asemenea îl așteptau pe El.
De aceea, dacă noi în simplitate și smerenie îl vom căuta pe Dumnezeu, Creatorul și Făcătorul, Care deja a venit în lume și a săvârșit nevoința mântuirii noastre, atunci și astăzi la fiecare dintre noi Domnul va trimite pe Îngerul Său sau steaua Sa, care ne vor aduce la Hristos, la Creatorul și Răscumpărătorul nostru.
În calitate de Înger Domnul poate să ne trimită: sau un preot înțelept de Dumnezeu, sau pe un călugăr iubitor de Dumnezeu, sau pe un mirean evlavios, care ne vor îndruma pe calea Dumnezeiască, pe calea, care îl duce pe om la Dumnezeu: iar în calitate de stea Domnul ne-a dăruit tuturor – conștiința, care este glasul lui Dumnezeu în sufletul nostru și care, precum oarecând steaua Betleemului pe magi, ne va îndrepta spre Dumnezeu, spre Hristos; nouă ne trebuie numai să privim la steaua noastră, adică să tragem atenție la conștiința noastră și să ne impunem să o ascultăm.
Uimitor și miraculos fapt în Nașterea lui Hristos este și ceea, că Fiul lui Dumnezeu a venit în lume, prin Preasfânta Fecioară. Sfântul Ioan Gură de Aur zice, că precum Adam, fără de femeie, a adus în lume pe Eva, așa și Preasfânta Fecioară, fără de bărbat, L-a Născut pe Mântuitorul, și totuși Adam a rămas întreg după ce a fost luată coasta din trupul său, iar Presfânta Fecioară a rămas fără de stricăciune după nașterea Pruncului Dumnezeiesc Hristos (Sf. Ier. Dimitrie al Rostovului).
Încă odată vă felicit cu dragă inimă pe voi toți, dragi frați și surori cu Nașterea lui Hristos, cu marea Taină a arătării lui Dumnezeu în trup (1 Tim. 3. 16). În aceste zile noi ne bucurăm și cu smerenie îi mulțumim Mântuitorului nostru pentru aceea, că El, Domnul și Stăpânul nostru, prin nespusa Sa iubire față de noi, oamenii decăzuți și păcătoși, a venit în lume, a luat asupra Sa firea noastră omenească, a curățit-o, a sfințit-o și a mântuit-o pe ea.
În noaptea binecuvântată a Nașterii Domnului Îngerii au cântat o cântare minunată: «slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună-voire» (Lc. 2.14). Astăzi noi în mod deosebit ne rugăm și cerem de la Domnul, ca pacea, pe care a adus-o pe pământ prin Nașterea Sa și care au cântat-o sfinții Îngeri, să odihnească în inimile noastre, în familiile noastre și în tot pământul nostru binecuvântat Ucrainean. Fie ca Domnul să ne binecuvinteze pe noi toți cu pace. Amin.
Smeritul † ONUFRIE,
Mitropolit al Kievului și a toată Ucraina
Nașterea Domnului 2019/2020, or. Kiev
Просмотров: 475